Numele real al zeului era Baal-Zebul, care ]nsemna „Baal Domnul”, nume reg[sit ]n Noul Testament ca Beelzebul (Mt 12, 24). „Baal-Zebub” era numele s[u de ocar[, realizat prin schimbarea unui singur sunet. 
Ecron: una din cele cinci cet[@i ale Filistenilor (Ios 13, 3). 
„V_rtejul de v_nt” (de propor@ii reduse sau de dimensiunea unei tornade) e o mi\care de mare vitez[ a aerului care se ]n\urubeaz[ ]ntr’o p_lnie vertical[ ce se rote\te ]n spiral[ ascendent[, r[pind de la sol obiecte — mai mici sau mai mari — pe care le urc[ ]n v[zduh \i le las[ apoi s[ cad[ ]n alt[ parte. Pe un astfel de fenomen grandios se proiecteaz[ celebra ridicare a lui Ilie. E de observat c[ dintre cele trei trupuri care au p[r[sit p[m_ntul prin desprindere, numai despre al lui Iisus se spune limpede, f[r[ echivoc, c[ „S’a ]n[l@at la cer” (Mc 16, 19; Lc 24, 51). Despre Enoh se spune c[, la un moment dat, „nu s’a mai aflat, pentru c[ Dumnezeu ]l str[mutase” (Fc 5, 24); ridicarea sa la cer e o ipotez[ exegetic[. C_t despre Ilie, autorul textului ]\i ia — a\a cum va face Iezechiel — o m[sur[ de precau@ie, introduc_nd similitudinea: „... ca \i cum ar fi la cer” (men@iune proprie Septuagintei). }n bun[ m[sur[, opinia Sfin@ilor P[rin@i este aceea c[ Ilie a fost astfel str[mutat ]ntr’un loc pe care numai Dumnezeu ]l \tia. 
Acest Ghilgal nu e cunoscuta cetate situat[ ]ntre Ierihon \i Iordan (Ios 4, 19), ci o localitate ce se afla pe drumul dintre Sichem \i Betel (la cca 12 km nord de Betel). 
= Formul[ obi\nuit[ de jur[m_nt. 
Prin „fiii profe@ilor” se ]n@elegeau to@i cei ce f[ceau parte din tagma profe@ilor. Ace\tia \tiu despre iminen@a evenimentului, dar Elisei ]\i va duce degetul la buze: „T[ce@i!”, subliniindu-i dimensiunea tainic[. 
}n istorisirea celui mai spectaculos eveniment din via@a lui Ilie, naratorul folose\te trei verbe: anágo = „a ridica” (v. 1); lamváno = „a lua” (vv. 3 \i 5) \i analamváno = „a lua prin ridicare” — a\a cum iei un prunc ]n bra@e (vv. 9, 10 \i 11). }n toate cazurile, ac@iunea e a lui Dumnezeu; Ilie e obiectul ei. 
Exclama@ie adresat[ lui Ilie, ca unui p[rinte spiritual care i-a fost r[pit. 
= }n semn de durere. 
}n momentul schimb[rii Sale la fa@[ (Mt 17, 1-9; Mc 9, 2-10; Lc 9, 28-36), Iisus ]i va avea al[turi, de o parte \i de alta, pe Moise \i Ilie, cei doi profe@i ale c[ror morminte au r[mas necunoscute, ]n timp ce morm_ntul gol al lui Iisus va constitui prima dovad[ a ]nvierii Sale din mor@i. 
}n mentalitatea antic[, chelia era un semn al dizgra@iei divine (a\a cum era sterilitatea femeii). „Chel” era un cuv_nt de ocar[. Prin aceast[ mentalitate trebuie v[zut[ \i pedepsirea copiilor, o pedeaps[ pe care Noul Testament o va desfiin@a cu des[v_r\ire. Oricum, morala acestei nefericite ]nt_mpl[ri este aceea c[, ]n orice ]mprejurare, copiii trebuie s[-i respecte pe cei v_rstnici. 
Ioram era fratele mai mic al lui Ohozia (care nu avusese fii). 
Ahab \i Izabela fuseser[ cr_nceni adoratori ai lui Baal. 
E vorba, desigur, de un tribut anual (dup[ aceste cifre, enorm). Platoul Moabului era renumit pentru p[\unile lui. 
Un astfel de recens[m_nt descoperea num[rul b[rba@ilor buni de lupt[. 
}nv[luire strategic[, menit[ s[ deruteze inamicul. 
}n 3 Rg 19, 21 se men@ioneaz[ c[, dup[ ce fusese chemat, Elisei ]i slujea lui Ilie. 
Adic[ peste Elisei (care, prin m_na Domnului, a fost luat ]n posesie de c[tre Acesta, devenind inspirat). Nu e pentru prima oar[ c_nd prezen@a \i lucrarea instrumentelor muzicale favorizeaz[ extazul profetic (vezi 1 Rg 10, 5-6). 
T. M.: „P_n[ la urm[, n’a mai r[mas dec_t Chir-Haresetul; \i arunc[torii din pra\tie, ]nconjur_ndu-l, l-au lovit”. Chir-Hareset (men@ionat \i ]n Is 16, 7) era capitala Moabului. 
Gestul suprem al regelui moabit, acela de a i-l sacrifica zeului Chemo\ pe propriul s[u mo\tenitor (dup[ ce-i e\uase ]ncercarea disperat[ de a str[punge r_ndurile inamice) va fi produs o mare impresie asupra Israeli@ilor, care-\i vor fi dat seama c[, distrug_nd totul — ogoare \i izvoare — merseser[ prea departe; a\a se explic[ retragerea lor de bun[ voie. T. M. e diferit: „O mare m_nie s’a st_rnit ]mpotriva lui Israel”, ]n sensul c[ gestul regelui Me\a st_rnise indignarea propriului s[u popor ]mpotriva Israeli@ilor, care s’ar fi retras, astfel, de fric[. 
So@ia unuia din tagma profe@ilor. 
|unem: cetate ]n @inutul tribului Isahar. 
Foi\orul era o camer[ construit[ pe acoperi\, la care se avea acces printr’o scar[ exterioar[, ceea ce o f[cea independent[ de casa propriu-zis[. 
„... ]n fa@a lui”, adic[ ]n fa@a lui Ghehazi. Din text rezult[ c[, din ra@iuni de protocol \i bun[cuviin@[, gazda nu a intrat ]n camera oaspetelui, ci a r[mas ]n anticamera unde locuia Ghehazi; a\a se explic[ \i dialogul prin intermediar. 
De aici rezult[ c[ Elisei avea rela@ii \i influen@[ ]n lumea mare. 
Gazda oferise ospe@ie f[r[ nici un interes. 
= Vaiet de durere. 
Sluga ducea asinul de c[p[stru. 
}ncrederea femeii nu e ]n servul (ucenicul) profetului, ci ]n profetul ]nsu\i. 
„... n’a fost glas, \i nici auz”: expresie pentru ceea ce nu se ]nt_mpl[. 
Pentru acest Ghilgal vezi nota de la 2, 1. 
Aceast[ vi@[ era mai mult un vrej t_r_tor, asemenea cu cel de dovleac, \i avea pe el fructe de forma \i m[rimea unei portocale; miezul acestora, ingurgitat ]n cantit[@i mari, era foarte otr[vitor. 
T. M.: „Acesta [Neeman] a intrat la domnul s[u [regele] \i i-a spus: ...”. Septuaginta prefer[ mijlocirea so@iei lui Neeman, sub]n@eleg_ndu-se c[ acesta nu putea s[ plece f[r[ \tirea \i ]nvoirea regelui. 
Solicitarea nu putea fi f[cut[ dec_t de la suveran la suveran!
Regele Siriei vorbe\te cu autoritatea unui ]nving[tor (vezi v. 1), dar \i cu autoritatea celui ce, pu@in mai t_rziu, va dispune de cetatea Dotan (6, 13-14). 
Regele crede c[ e vorba de o provocare, menit[ s[-i aduc[ un nou r[zboi cu Siria, \i-\i sf_\ie hainele ]n semn de doliu anticipativ. 
Marele demnitar sirian se simte de dou[ ori jignit: profetul ]i vorbise prin intermediar \i nu-i oferise prilejul unei vindec[ri spectaculoase, cu un anumit ritual; profetul ]l umilise trimi@_ndu-l la apa Iordanului, a c[rei modestie nu suferea compara@ie cu frumuse@ea \i limpezimea r_urilor Damascului. 
Raport_ndu-ne la versetul 5, Elisei refuz[ o avere enorm[: ]n 1954, aceasta era estimat[ (]n afara celor zece r_nduri de haine) la peste 80.000 de dolari!
Adev[ratele jertfe trebuiau aduse pe p[m_nt curat. 
Elisei se arat[ ]ng[duitor fa@[ de obliga@ia profesional[ a lui Neeman, aceea de a-\i ]nso@i regele ]n templu \i, ]n ciuda convingerii sale intime, de a se supune cultului oficial. Rimon era un epitet al lui Hadad, zeul asirian al tunetului \i al vremii. 
De fapt, tab[ra era un loc secret de p_nd[, unde regele sirian spera s[-\i prind[ inamicul ]ntr’o ambuscad[. 
Dotan: localitate situat[ la 22 km nord de Samaria; locul unde Iosif ]i g[sise pe fra@ii s[i p[sc_ndu-\i turmele (Fc 37, 17). 
Cai \i care de foc, a\a cum fuseser[ la ridicarea lui Ilie (2, 11). 
Referire la p_lcurile pomenite la 5, 2. 
T. M.: „... optzeci”. 
Nu poate fi determinat[ capacitatea unui „cab”. Oricum, pre@uri uria\e pentru o hran[ derizorie. 
Istoricul Iosif Flaviu relateaz[ c[ ]n timpul asedierii Ierusalimului de c[tre armatele romane, ]n anul 70, locuitorii cet[@ii ajunseser[ s[-\i m[n_nce copiii. Dar nu numai ei: ]n Anglia, marea foamete din 1316 ]i f[cuse pe oameni s[-\i m[n_nce copiii, s[ m[n_nce c_ini, \oareci \i g[ina@ de porumbel. 
= }n semn de p[rt[\ie la nenorocirea general[. 
Regele ]l crede pe Elisei r[spunz[tor pentru ceea ce se ]nt_mpl[; se poate presupune un oarecare ]ndemn la rezisten@[, ]nso@it de promisiunea ajutorului divin. 
„Fiu de uciga\” putea fi mai degrab[ o expresie comun[ referitoare la orice declasat, a\a cum la Englezi va fi injuria: „fiu de c[@ea”. 
„... jgheaburile cerului”: metafor[ folosit[ \i ]n relatarea asupra dezl[n@uirii potopului lui Noe (Fc 7, 11). 
Aici se ]ncheie, de fapt, capitolul precedent. Versetele sunt ]ns[ \i o introducere la cele ce urmeaz[. 
Desigur, „caii \i carele lui Israel”, for@e perceptibile ]nc[ din vremea lui Ilie. 
Vezi 6, 32 — 7, 2. Afl_nd de spectaculoasa ieftinire a hranei, poporul se ]mbulzea, ]nnebunit de foame, s[ prind[ ceea ce se putea. (De men@ionat c[ prin „poart[” trebuie ]n@eleas[ pia@a, care se afla, de obicei, ]n fa@a interioar[ a por@ii). 
}n limbajul biblic, prin „casa” cuiva se ]n@elegea toat[ ob\tea unei case: familia, servitorii \i, eventual, sclavii; ]n numeroase cazuri, descenden@ii dintr’un str[mo\ comun („casa lui Iosif ”, „casa lui Veniamin” etc.). 
R[mase f[r[ proprietar, bunurile acestuia deveneau proprietatea regelui (]n zilele noastre, a statului). 
E vorba de Benhadad al II-lea. 
Nimeni nu mergea la un profet s[-i cear[ o consulta@ie f[r[ a-i aduce un dar, mai mic sau mai mare, pe care acesta, de obicei, nu-l refuza. Prin expresia: „Ia ]n m_n[ un dar” se ]n@elege: „Ia cu tine un dar”. 
Elisei nu afirm[ c[ regele va tr[i, ci doar ]l ]ndeamn[ pe demnitar s[-i spun[ cuvintele de rutin[ pe care orice bolnav le a\teapt[. }n fond, soarta regelui nu mai intereseaz[, ea fiind pecetluit[, \i aceasta pare a fi ra@iunea pentru care Hazael ]l va asasina chiar a doua zi. Adev[rata profe@ie este aceea despre ascensiunea lui Hazael \i despre atrocit[@ile pe care noul rege al Siriei le va s[v_r\i asupra Israeli@ilor. 
De fapt, Hazael fusese uns de c[tre Ilie (3 Rg 19, 15); Elisei nu face altceva dec_t s[-i pun[ ]n fa@[ viitorul s[u comportament. 
Cei doi Ioram: regele lui Israel (852-841) \i regele lui Iuda (848-841) au fost contemporani ]n ultimii lor opt ani de domnie (de notat c[, ]n bun[ parte, cronologia suveranilor pomeni@i ]n V. T. este u\or aproximativ[). 
3 Rg 22, 48: „}n Idumeea pe atunci nu era rege, ci un loc@iitor”. 
Ca ]n multe alte cazuri, Dumnezeu }\i alege instrumentul prin care va r[zbuna s_ngele nevinova@ilor uci\i de idolatri \i de uneltele lor. 
E ]n firea \i obiceiul mitocanilor s[-i ia ]n der_dere pe slujitorii sau reprezentan@ii spiritului. 
Textul original — at_t cel ebraic c_t \i cel grecesc — e obscur, traducerile difer[, dar acesta pare a fi ]n@elesul cel mai apropiat: cuprin\i de frenezie, f_rta@ii noului rege se \i v[d, fiecare, ]n rangul cel mai ]nalt, c_t mai aproape de ultima treapt[. (Nu e de mirare, de vreme ce chiar doi dintre ucenicii lui Iisus vor avea aceea\i ispit[ — Mc 10, 35-37). 
= Rezistent la lovituri \i boal[. 
Rostirea din 3 Rg 21, 19, citat[ din memorie. 
 Bethagan (]n traducere: „Casa gr[dinii”): ar putea fi identificat cu actualul Jenin. 
Meghiddo: Veche cetate canaaneean[, devenit[ apoi israelian[, situat[ la sud de Izreel \i care domina ]ntreaga vale a lui Izreel. 
M_ndr[, regina adoptase @inuta de ceremonie ]n care, de obicei, privea la fereastr[ serb[rile de strad[. 
Aluzie la c[pitanul Zimri care-\i asasinase regele (vezi 3 Rg 16, 10). 
Demnitari regali, eunucii erau preg[ti@i s[ tr[deze!
Citat din memorie (3 Rg 21, 23), cu precizarea c[ nu mai e vorba de ]ntregul trup al reginei, ci de resturile lui, \i cu adaosul lui Iehu. 
Provocarea lui Iehu avusese ]n vedere factorul psihologic: un ins care fusese ]n stare s[ ucid[ doi regi ]ntr’o singur[ zi nu putea fi un om obi\nuit, ci ]nzestrat cu puteri speciale, supraumane. A\adar, supunere total[!
Literal: „Voi sunte@i drep@i”. 
Bet-Eched (poate ]nsemna: „Casa Tunsorii”): localitate situat[ ]ntre Izreel \i Samaria; identificat[ cu actuala Beit-Qad. 
Dup[ Iosif Flaviu, Iehu \i Ionadab erau de mult[ vreme prieteni. 
St_lpii — de lemn sau de piatr[— simbolizau prezen@a zeului. 
„Umbl[toare” (popular): closet public. 
Teribilul, crudul \i cinicul Iehu nu s’a dovedit \i un bun ap[r[tor al hotarelor lui Israel. Profit_nd de sl[birea temporar[ a imperiului asirian, vigurosul Hazael a cucerit, aproape ]n ]ntregime, teritoriile israeliene de la est de Iordan. 
Atalia era fiica lui Ahab \i a Izabelei. Moartea lui Ohozia a surprins-o ]n pozi@ia de regin[-mam[. Poftitoare de putere, a luat de ]ndat[ m[suri drastice de exterminare a tuturor posibililor sau eventualilor pretenden@i la tron. Domnia ei, de \ase ani, a ]nsemnat apogeul cultului lui Baal ]n regatul de sud, ea dovedindu-se tot at_t de aprig[ ca mama ei ]n Israel. Racine va face din ea eroina unei celebre piese de teatru. 
Cheretienii: mercenari cretani, angaja@i mai ]nt_i de David ]n corpul de gard[ al regelui \i al casei sale. Ei formau o grup[ aparte (al[turi de Peletieni, mercenari recruta@i dintre Filisteni). 
Din 2 Par 22, 11 \tim c[ Io\eba era so@ia preotului Iehoiada. Aceasta explic[, pe de-o parte, ascunderea copilului pe un timp at_t de lung \i, pe de alta, faptul c[ preotul devine ini@iatorul \i conduc[torul conspira@iei. 
Nu exist[ repere pentru o imagine clar[ asupra acestor dispozitive militare; e limpede ]ns[ inten@ia lui Iehoiada: aceea de a controla cu stricte@e punctele de circula@ie. El alesese s_mb[ta ca zi pentru inaugurarea regelui. 
Arme suflate cu aur, folosite numai cu prilejul marilor ceremonii \i defil[ri. 
„A fi ei poporul Domnului”: a-\i restaura credincio\ia fa@[ de Domnul, ceea ce ]nsemna, ]n primul r_nd, abolirea idolatriei \i ]ntoarcerea la credin@a ]ntr’un singur Dumnezeu. 
E vorba de trei feluri de d[ri c[tre templu: taxa fix[ — \i la termen — a fiec[rui credincios, plata pentru jertfa de r[scump[rare \i, ]n plus, orice ofrand[ benevol[. 
Evident, preo@ii abuzau de ]ncrederea regelui, ]nsu\indu-\i veniturile destinate repara@iilor \i ]ntre@inerii templului. 
„... nu se puteau”: nu ]n sensul c[ era interzis, ci ]n acela c[ banii nu erau destui ca s[ se mai fac[ \i altceva dec_t lucr[rile curente. 
Aceast[ men@iune special[ nu era de natur[ s[-i onoreze pe preo@ii vremii (pe care, de altfel, ]i vor ]nfiera \i numero\i profe@i). 
„Slugile” (aici): ofi@erii superiori ai armatei. 
Acesta va fi Benhadad al III-lea (de care va fi vorba ]n versetul 25). 
„Tufi\urile” (sau „desi\urile” sau „cr_ngurile”) erau locurile obscure ]n care se desf[\urau ritualurile orgiastice ale Astartei. 
E vorba de Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioa\ (]n text e omis[ formula de rutin[ cronic[reasc[). 
Cuvintele pe care Elisei le rostise la desp[r@irea de Ilie (2, 12). 
„Pun_nd m_na pe arc”, regele, de fapt, l-a ]ntins cu am_ndou[; Elisei ]i dubleaz[ mi\carea. 
Fereastra, pe atunci, era o simpl[ deschiz[tur[ ]n perete, f[r[ geam; a o „deschide” ]nsemna, ]n acest caz, a-i da perdelu@a la o parte, mi\care ce putea fi f[cut[ u\or cu v_rful s[ge@ii. „... dinspre r[s[rit”: ]n direc@ia Siriei. 
La moartea sa, Elisei trecuse de optzeci de ani. 
}nceputul anului ebraic era toamna; atunci obi\nuiau s[ n[v[leasc[ t_lharii, dup[ str_ngerea recoltelor. Pe de alt[ parte, mormintele evreie\ti erau s[pate ]ntr’un perete st_ncos \i acoperite cu c_te o lespede de piatr[. }n cazul de fa@[, oamenii nu ajunseser[ la morm_ntul destinat mortului; c_nd au dat cu ochii de t_lhari (care se aflau la o oarecare distan@[), ei s’au gr[bit \i au dat la o parte lespedea morm_ntului care le era mai aproape \i care era al lui Elisei (desigur, dup[ mult[ vreme de la moartea acestuia). A\a s’a produs minunea. Credin@a c[ relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu ]\i p[streaz[ puterea de a face minuni st[ la temelia cultului sfintelor moa\te. 
A\adar, nu pentru c[ oamenii ar fi meritat mila, ci pentru c[ Dumnezeu Se ]nd[r[tnicea s[-|i @in[ f[g[duin@a. 
T. M. adaug[: „... pentru moment” (sau: „p_n[ acum”). 
Adic[ Hazael. E vorba de @inuturile men@ionate ]n 10, 32-33. 
La ]nceput, legea lui Moise enun@ase solidaritatea genera@iilor, at_t ]n vin[ c_t \i ]n pedeaps[. Deuteronomul (a doua lege) a anulat acest principiu, introduc_ndu-l pe acela al responsabilit[@ii individuale, principiu pe care Iezechiel \i-l va ]nsu\i pe deplin (18, 20). 
„St_nca” era o cetate moabit[ ]n Valea S[rii, adic[ ]n prelungirea depresiunii dintre Marea Moart[ (Marea S[rat[), \i golful Aqaba. 
De fapt, era o obraznic[ provocare la r[zboi. Ioa\, deloc lipsit de o anume seme@ie, r[spunde printr’o fabul[-avertisment. 
E vorba de profetul Iona, pe care introducerea c[r@ii care-i poart[ numele ]l nume\te, de asemenea, „fiul lui Amitai” (Iona 1, 1). Numai de aici ]ns[ \tim c[ era originar din Gat-Hefer, cetate ]n @inutul tribului Zabulon, \i c[ a avut o misiune profetic[ pe l_ng[ regele Ieroboam al II-lea.
E posibil ca propriii s[i concet[@eni din Tir@a (vechea capital[ a regatului de nord) s[ fi reprobat asasinatul prin care Menahem devenise rege ]n Samaria; de unde, represaliile. Textul Ebraic se refer[, f[r[ motiva@ie, la o alt[ cetate, anume Tipsa, care ]ns[ se afla pe Eufrat \i al c[rei nume a fost corectat de copi\ti: Tapuah (o mic[ localitate, foarte pu@in cunoscut[, pe hotarul dintre Efraim \i Manase). 
Sub numele de „Ful” era cunoscut, ]n Babilonia \i ]n @[rile mediteraneene, Tiglatfalasar al III-lea (745-724), cel prin care imperiul asirian, dup[ o lung[ perioad[ de declin, \i-a ]ntins considerabil hotarele. Dup[ ]nfr_ngerea Armenilor, noul rege a ]ntreprins o mare campanie militar[ ]n vest, ajung_nd la Mediterana; ]n 738 ]i pl[teau tribut regele Damascului, regele Israelului \i, practic, to@i principii din zon[. La valorile de azi, tributul pl[tit de c[tre Menahem — care devenise un fel de rege-p[pu\[ — se ridica la dou[ milioane de dolari aur. De altfel, acesta a fost ]nceputul declinului regatului de nord, care, ]n 722 (sau 721), sub Sargon al II-lea, va fi transformat ]n provincie asirian[, sub numele de Samarina, prin deportarea masiv[ a popula@iei \i ]nlocuirea ei cu cinci triburi asiatice. 
T. M.: „... ]n turnul (fort[rea@a) casei domne\ti”. 
Tiglatfalasar al III-lea este cel care a instaurat o nou[ politic[ fa@[ de locuitorii unei @[ri ]nvinse: ]n loc de a-i masacra sau de a-i vinde ca sclavi, ]i deporta pe teritoriul Asiriei, ca m_n[ de lucru ieftin[; ]n locul lor aducea coloni\ti de prin alte p[r@i. 
Ahaz a adoptat o religie sincretist[ \i, ]n virtutea acesteia, a introdus ]n templu o seam[ de obiecte \i ritualuri idolatre (ceea ce, desigur, era mai r[u dec_t idolatria ]n sine). De asemenea, el a restaurat cultul zei@ei Astarte (I\tar) \i a zidit un jertfelnic dup[ modelul v[zut ]n Damasc. 
„A trece un copil prin foc” era, ]n cultele idolatre, un ritual de purificare. Exista ]ns[, mai ales ]n cultul lui Baal, \i obiceiul de a-i jertfi zeului, prin ardere ]n foc, pe copilul ]nt_i-n[scut. Dup[ o seam[ de exege@i, se pare c[ Ahaz a introdus acest ritual ]n @ara sa, ]ncep_nd cu propriul s[u copil, ceea ce ]nseamn[ c[ expresia „l-a trecut prin foc” trebuie citit[: „l-a ars cu foc” (N. H. Snaith). Din Ieremia 7, 31 reiese limpede c[ acesta era un ritual deja ]mp[m_ntenit ]n regatul de sud. 
Altarul putea fi al unui cult idolatru din Siria sau din Asiria. 
Jertfelnicul f[cut de Solomon. 
E vorba de Salmanasar al V-lea (726-722), urma\ul lui Tiglatfalasar al III-lea \i predecesorul fiului s[u, Sargon al II-lea (721-705). 
Cronicile asiriene ]i atribuie lui Sargon al II-lea cucerirea Samariei \i deportarea popula@iei, evenimente care s’ar fi petrecut ]n 722 sau 721. E posibil ]ns[ ca fiul s[ fi des[v_r\it ceea ce ]ncepuse tat[l, a\a cum se va ]nt_mpla, mult mai t_rziu, cu Vespasian \i Titus, cuceritorii Ierusalimului (70 d. H.). Oricum, acesta a fost sf_r\itul regatului de nord, pe care cuceritorii l-au numit Samarina \i pe teritoriul c[ruia au adus, drept coloni\ti, cinci triburi asiatice. Aceste triburi, ]mpreun[ cu Israeli@ii r[ma\i pe loc \i cu supravie@uitorii ce se vor ]ntoarce, vor alc[tui, prin amestec, popula@ia Samarinenilor (cunoscut[ astfel \i ]n vremea Noului Testament); religia lor sincretist[ \i obiceiurile bizare vor instaura ]ntre ei \i Iudei o ur[ ne]mp[cat[. }n cele ce urmeaz[ (vv. 7-23) se d[ motiva@ia teologico-moral[ a acestei tragedii. 
„... locuri de’mpreunare” (men@iune proprie Septuagintei): fie locuri ale prostitu@iei sacre, fie locuri ale unor adun[ri secrete. 
„A-\i ]nv_rto\a cineva cerbicea”: a fi ]nc[p[@_nat, ]nd[r[tnic, refractar. 
„De\ert[ciuni” = idoli. Cel care se ]nchin[ la un idol devine tot at_t de g[unos ca \i zeul cu care se identific[. 
„Puterea (sau „puterile”) cerului”: referire la cultul astrelor. 
Aici apare pentru prima oar[ numele Samarinenilor ca popula@ie ce tr[ia ]n centrul \i nordul @[rii, a\a cum va fi numit[ \i ]n vremea Noului Testament. 
„Frica de Domnul” (adic[ de Iahvé, Dumnezeul lui Israel) era acel minimum elementar pe care imigran@ii p[g_ni \i l-au ]nsu\it, dar f[r[ s[-l dep[\easc[. 
F[cut \i ridicat din porunca Domnului, \arpele de aram[ avusese, la vremea lui, un rol benefic, vindec[tor (Nm 21, 8-9); ]n timp ]ns[, datorit[ formei \i materiei sale, fusese asimilat unui idol, ceea ce a atras aten@ia marelui reformator religios \i moral care a fost regele Iezechia (716-687). C_t despre „Nehu\tan”, acest nume ]nseamn[ „lucru de aram[”: semn de dispre@. 
Urm[toarele patru versete (9-12) repet[, cu unele aproxima@ii, relatarea din 17, 3-6. 
Textul cuprins ]ntre 18, 13 — 19, 37 se reg[se\te, cu unele omisiuni sau ad[ugiri, ]n Is 31, 1 — 39, 8, cu scopul de a-i oferi cititorului contextul istoric ]n care intervine profetul. 
Senaherib s’a urcat pe tronul Asiriei dup[ moartea lui Sargon al II-lea, ]n 704, \i a domnit p_n[ ]n 681. Prima sa invazie asupra regatului Iuda a avut loc la 701 ]. H. 
Lachi\: cetate mare \i puternic[, unde se instalase Senaherib (la cca. 45 kilometri sud-vest de Ierusalim). 
Tributul pl[tit de Iezechia, potrivit cronicilor asiriene (care mai men@ioneaz[: patruzeci \i \ase de cet[@i ocupate, dou[ sute de mii de robi \i un mare num[r de animale) se ridica, ]n echivalentul de ast[zi, la 2.500.000 dolari. 
De fapt, acestea nu erau nume proprii, de persoane, ci denumirile rangurilor pe care cei trei le aveau la curtea \i ]n oastea regelui. 
}n cele ce urmeaz[ (vv. 19-35) Rab\ache v[de\te nu numai trufie, dar \i arta de a-\i demobiliza moral adversarii; se vede \i faptul c[ era la curent cu reforma religioas[ a lui Iezechia, dar \i cu credin@a c[ el, invadatorul, este un instrument al lui Iahvé (Domnul). 
„Limba sirian[” (mai exact, „siriac[”): dialect al limbii aramaice, folosit mai ales de c[rturari. La r_ndul ei, aramaica, originar[ din Mesopotamia \i r[sp_ndit[ ]n ]ntregul Orient cre\tin, devenise a doua limb[ oficial[ a diploma@iei orientale. }n vremea lui Iezechia, aramaica era cunoscut[ numai de c[tre marii dreg[tori ai regatului. Mai t_rziu ]ns[, dup[ ce ebraica clasic[ a ]nceput s[ se numere printre limbile moarte, ea va deveni limba poporului; ]n ea vor vorbi Domnul Iisus \i Apostolii S[i. 
Aceast[ ultim[ ]ntrebare (absent[ ]n T. M.) este preluat[ din recensio Origenis \i recensio Luciani. 
Hainele sf_\iate: semn de triste@e, doliu, jale. 
Isaia, care-\i ]ncepuse mandatul profetic cu patruzeci de ani ]n urm[, se afla acum, ]nc[rcat de faim[, spre sf_r\itul vie@ii. 
Expresia: „Dumnezeul t[u” nu ]nseamn[ c[ Isaia ar avea alt Dumnezeu dec_t regele \i trimi\ii s[i, ci c[ profetul, prin mandatul s[u, se afl[ ]ntr’o rela@ie special[ cu Domnul. 
„... cei care au r[mas”: cei ce se mai aflau ]n Ierusalim dup[ deportarea, ]n 701, a nu mai pu@in de 200.000 de robi (vezi 18, 14 \i nota). 
Libna: cetate ]n Iudeea, aproape de hotarul Filistenilor (alta dec_t locul de popas al Israeli@ilor ]n pustie, men@ionat cu acest nume ]n Nm 33, 20-21). 
Cet[@i \i @[ri de pe ambele maluri ale Eufratului. 
Urmeaz[ un poem de mare frumuse@e, ]n care se recunoa\te stilul literar al lui Isaia. Dac[ textul din Is 37, 22-35 prezint[ unele (foarte pu@ine) diferen@e, ele i se datoreaz[, desigur, autorului. 
}n g_ndirea \i limbajul lui Isaia, „fiica Sionului” \i „fiica Ierusalimului” ]i desemneaz[ pe locuitorii aceleia\i cet[@i. 
Cu toate c[ Senaherib a fost, f[r[ s’o \tie, instrumentul lui Dumnezeu, trufia lui va fi, la r_ndu-i, pedepsit[. 
Semnul restaur[rii: perioada lipsurilor cumplite va fi urmat[ de o alta, a bel\ugului, siguran@ei \i m_ntuirii. (De aici, profetul i se adreseaz[ lui Iezechia).
„R[m[\i@a lui Israel” (idee care-\i va deschide ]n literatura biblic[ un drum glorios — p_n[ la Pavel) se va alc[tui nu numai din Israeli@ii supravie@uitori ai deport[rilor, ci \i din cei r[ma\i la centru, ]n Ierusalim. 
Vezi nota de la Is 37, 35. 
E vorba de un cadran solar; ]n mijloc era ]nfipt[ o tij[, a c[rei umbr[, mi\c_ndu-se odat[ cu soarele, indica ora. Dup[ tradi@ia talmudic[, atunci c_nd regele Ahaz (care fusese un r[u c_rmuitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu zece trepte (grade, linii). A\adar, c_nd lui Iezechia i s’a dat ]napoi s[n[tatea, ziua a revenit la durata ei normal[ (cf. Solomon B. Freehot, apud Manley). 
}n afar[ de faptul c[ asemenea gesturi f[ceau parte din eticheta cur@ilor orientale, solia lui Merodac Baladan (al c[rui nume real era Marduk-abal-idinna) avea, dup[ Iosif Flaviu, \i un scop politic: acela al unei alian@e cu Iezechia. Acesta, la r_ndul s[u, va dori s[ arate c[, ]n cazul unei alian@e, el nu e un rege s[rac, care s[ nu-\i poat[ ]ntre@ine armata. El ]ns[ nu-\i d[ seama de unul din adev[rurile crude ale istoriei: aliatul de azi poate fi inamicul de m_ine. 
„Fiii” ]nseamn[ „urma\ii” (a\a cum „p[rin@ii” ]nseamn[, deseori, „str[mo\ii”). Profe@ia lui Isaia s’a plinit ]n vremea lui Nabucodonosor, care a cucerit Ierusalimul, l-a supus pe regele Ioiachim \i l-a deportat pe Iehonia, urma\ul s[u, ]mpreun[ cu toat[ curtea lui, confisc_nd \i toate averile regale (vezi capitolul 24). „Eunucii” (]n contextul de aici) erau prizonieri castra@i \i pu\i s[ p[zeasc[ haremul. 
Iat[ un r[spuns nea\teptat, care ]ns[ vrea s[ arate c[ regele, de\i avertizat asupra unor dezastre viitoare, nu pune la ]ndoial[ cuv_ntul lui Dumnezeu. (}n Is 39, 8: „... dar m[ rog ca ]n zilele mele s[ fie pace \i dreptate”). 
De\i a avut domnia cea mai lung[ dintre to@i regii lui Iuda, Manase ne-a l[sat imaginea suveranului furibund care nu se mul@ume\te s[ restaureze, amplificat[, idolatria, dar simte, diabolic, \i voluptatea profan[rii celor sfinte. 
T. M.: „chipul A\erei”. 
Prin „Amorei” se ]n@elegeau, de obicei, neamurile care locuiser[ Palestina ]nainte de sosirea Evreilor. 
Ierusalimului i se vor aplica unit[@ile de m[sur[ care-au lucrat asupra Samariei (desfiin@at[ ca entitate politic[) \i asupra lui Ahab (condamnat la nimicire). „Funia de m[sur[” \i „firul cu plumb” alc[tuiesc, stilistic, un oximoron: unelte de construc@ie, ele pot fi, prin r[sturnare, unelte de d[r_mare. C_t despre „oala \tears[” (imagine unic[ ]n Biblie), ea este simbolul-avertisment al nimicirii totale \i metodice; verbul apaleífo = „a \terge” are nuan@a de „a cur[@i” (a ]nl[tura necur[@ia), dar \i pe aceea, absolut[, de „a \terge de pe fa@a p[m_ntului”, a\a cum e folosit ]n Fc 6, 7. 
Elogiu total, f[r[ rezerve, pe care autorul i-l acordase numai lui Iezechia, bunicul lui Iosia (18, 3). David r[m_ne, \i aici, regele-etalon. 
Anul 622 ]. H. C_t despre „luna a opta”, precizarea se afl[ numai ]n Septuaginta. 
E vorba de banii aduna@i ]n lada instituit[ de regele Ioa\, destina@i exclusiv lucr[rilor de repara@ii (vezi 12, 5-16). 
Denumirea de „Cartea legii (acesteia)” se afl[ numai ]n Deuteronom (28, 61; 29, 21; 30, 10; 31, 26), precum \i ]n Cartea lui Iosua Navi (1, 8; 8, 34 — cu referire la aceea\i oper[ a lui Moise), de unde concluzia c[ scrierea nu putea fi altceva dec_t Deuteronomul, fie integral, fie cel pu@in partea lui legislativ[, cu toate prescrip@iile, cu binecuv_nt[ri pentru cei ce vor respecta legea, dar \i cu aspre blesteme pentru cei ce o vor c[lca. E posibil ca ea s[ fi fost ascuns[, pierdut[ — sau chiar uitat[ — ]n anii de groaz[ ai nelegiuitului Manase. Oricum, descoperirea ei reprezint[ un moment foarte important din via@a fiilor lui Israel, ea devenind izvorul noului suflu pe care Iosia ]l va da vie@ii religioase din regatul de sud. De notat c[, la acea vreme, cele cinci c[r@i ale lui Moise nu circulau laolalt[, ]n opera compact[ ce se va numi Pentateuhul, ci ]n p[r@i separate. 
„|i-a sf_\iat hainele” ]n semn de durere \i jale, descoperind uria\a distan@[ dintre poruncile lui Dumnezeu \i comportamentul celor chema@i s[ le respecte. 
Era ]n tradi@ia regilor de a-L consulta pe Dumnezeu prin mijlocirea unui profet. Pe Hulda n’o cunoa\tem \i din alt[ parte; a fost preferat[, probabil, pentru c[ locuia mai aproape, so@ul ei av_nd ]n grij[ ve\mintele de slujb[ ale preo@ilor de la templu. 
„B[tr_nii” reprezentau puterea local[ a fiec[rei comunit[@i \i erau convoca@i ]n ]mprejur[ri speciale. 
Textual: „... a \ezut l_ng[ st_lp (coloan[)”, locul consacrat pentru jil@ul din templu al regelui (acela\i pe care arhiereul Iehoiada ]l a\ezase pe regele copilandru Ioa\) (11, 14). 
„Leg[m_ntul” nu era altceva dec_t f[g[duin@a solemn[ c[ vor fi respectate toate condi@iile deuteronomice prin care fiii lui Israel ]\i puteau men@ine statutul de „poporul Meu”. Regele l-a proclamat ]n numele poporului, iar acesta, ]n ]ntregime, „a stat ]ntru leg[m_nt” (éste en te diathéke), ceea ce consun[ \i cu Textul Ebraic. Acest „]ntru” nu denot[ o simpl[ aderare (orice aderare e oarecum periferic[), ci o angajare l[untric[, o integrare fiin@ial[ a omului ]n ]ns[\i substan@a cuv_ntului lui Dumnezeu. 
Pentru explica@ia acestei str[mut[ri vezi v. 15. 
„Tufi\ul” (natural sau anume f[cut) era locul \i simbolul prostitu@iei sacre ]n cultul Astartei. 
„Groapa de ob\te a oamenilor de r_nd” (vezi \i Ir 26, 23) (literal: „groapa fiilor poporului”) era ceea ce ast[zi se nume\te „groapa comun[”. }n vechime, doar oamenii ]nst[ri@i ]\i puteau permite s[ aib[ un morm_nt s[pat ]n st_nc[, ]nchis cu o lespede vertical[; groapa comun[ era s[pat[ ]n p[m_nt. Aruncarea cenu\ii idole\ti pe o astfel de groap[ ]nsemna desacralizarea total[ a ultimelor r[m[\i@e p[g_ne. 
E vorba de homosexuali b[rba@i. De\i Deuteronomul interzicea drastic homosexualitatea de ambe sexe (Dt 23, 19), existen@a acestui p[cat e consemnat[ de mai multe ori ]n istoria iudaic[ (ex. 3 Rg 14, 24). Desigur, „casa” acestora se afla ]ntr’o anex[ a templului. 
E vorba de voalurile din cultul Astartei.
Nu se \tie ce era aceast[ „cas[ a por@ilor”. Unii anali\ti ai termenului ebraic cred c[ e vorba de „casa satirilor” (ace\tia fiind @apii mitologici din familia zeului Pan). 
„Tofetul” era locul unde copiii erau „trecu@i prin foc” (purifica@i ]nainte de a-i fi sacrifica@i lui Baal sau lui Moloh) sau, de-a dreptul, ar\i (vezi nota de la 16, 3). „Valea lui Hinom” se afla l_ng[ Ierusalim; mai t_rziu se va numi Gheena \i era locul unde se aruncau \i ardeau gunoaiele ora\ului. 
Betelul se afla ]n fostul stat al lui Israel. Profit_nd de faptul c[ imperiul asirian intrase ]ntr’o perioad[ de declin dup[ moartea lui Asurbanipal (628 ]. H.), Iosia a recucerit o parte din teritoriul Samariei, ceea ce i-a permis s[-\i extind[ ac@iunea \i aici. 
Vezi istoria ]n 3 Rg 13, 1-8; omul lui Dumnezeu ]l prevestise nominal pe Iosia. 
Conform Deuteronomului, mielul pascal nu putea fi jertfit oriunde, ci numai „]n locul pe care Domnul ]l va alege”, adic[ ]n Ierusalim (Dt 16, 2, 5-7). 
„Terafimi”: idoli mici de lemn, zeit[@i casnice; un fel de pena@i (vezi \i nota de la Fc 31, 19). 
Textul anun@[ marele dezastru din 587 ]. H.
E de presupus c[ Iosia, c[ut_nd s[ exploateze conflictul armat dintre cele dou[ imperii, a ]ncercat o ac@iune pe cont propriu, ]n favoarea recuceririi celorlalte teritorii ale Samariei, ceea ce ar fi dus la restaurarea regatului lui Solomon. Nici un imperiu ]ns[ nu tolereaz[ a\a ceva! C_t despre locul mor@ii lui Iosia: }n limba ebraic[, muntele Meghiddo este har-meghiddô, ceea ce ]n limba greac[ a devenit Armagheddon: simbol al ultimei mari b[t[lii ]mpotriva lui Dumnezeu (vezi Ap 16, 16 \i nota). 
De notat: „... p[rin@ii lui”, iar nu „p[rintele s[u”, a\a cum era formula consacrat[; deci a se citi: „... str[mo\ii s[i”. 
E posibil ca Neco (care-\i instalase cartierul general la Ribla) s[-l fi suspectat pe Ioahaz c[ duce mai departe politica na@ionalist[ a tat[lui s[u. 
Nabucodonosor era fiul lui Nabopolasar, cel care, pe de o parte, zdrobise armatele Faraonului Neco (609 ]. H.) \i, pe de alta, pusese cap[t imperiului asirian (606 ]. H.). El a domnit ]ntre 605 \i 562. Potrivit teologiei vechitestamentare, Nabucodonosor a fost instrumentul prin care Domnul |i-a pedepsit poporul infidel, f[r[ ca prin aceasta s[-l fi scutit de r[spundere \i pedeaps[ pentru trufie \i cruzime. 
Acestea erau bande u\or ]narmate care h[r@uiau popula@ia prin incursiuni \i jafuri repetate. E posibil ca ele s[ fi ac@ionat din porunca lui Nabucodonosor, spre a-l @ine pe Ioiachim ocupat p_n[ la vremea atacului. 
E vorba de profe@ii Ieremia \i Urie (vezi Ir 26, 20-23)
Prin victoria lui Nabucodonosor asupra Faraonului Neco, la Carchemi\, ]n 605 ]. H., regele Babilonului ]\i anexase, ]n ]ntregime, Siria \i Palestina. 
Text u\or corectat dup[ T. M. Prin „servii” s[i se ]n@eleg ofi@erii, generalii. 
Textual: „fiul s[u”. Corectat dup[ T. M. Sedechia era fratele bun al lui Ioahaz, cel pe care Neco ]l dusese rob ]n Egipt (608 ]. H.), unde a \i murit (vezi 23, 34). A\adar, Nabucodonosor avea motive s[ cread[ c[ noul rege avea resentimente fa@[ de Egipteni. 
Toat[ aceast[ dram[ ne este relatat[ pe larg ]n cartea lui Ieremia (vezi \i Introducerea). Contemporan cu Sedechia \i lucid ]n mandatul s[u divin, profetul ]l sf[tuise pe rege s[ adopte o politic[ ]n@eleapt[ ]ntr’o situa@ie f[r[ ie\ire, dar nu a fost ascultat. Consecin@a: ]nt_mpl[rile din capitolul urm[tor. 
T. M. adaug[: „... ]n cea de-a zecea zi a lunii”. Asediul Ierusalimului a ]nceput spre sf_r\itul lui decembrie 589 \i a durat doi ani. 
}nfometa@i, asedia@ii au f[cut o bre\[ ]n zidul interior al cet[@ii \i au izbutit s[ ias[ prin spa@iul dintre cele dou[ ziduri. — Prin Caldei se ]n@eleg Babilonienii. 
Nabucodonosor ]\i stabilise cartierul general la Ribla, acolo unde \i-l avusese Faraonul Neco (vezi 23, 33). 
A-i pune picioarele ]n piedic[ de cai era o pedeaps[ mai umilitoare dec_t punerea ]n lan@uri; procedeu barbar, atestat de m[rturiile vremii. 
Fraz[ suspendat[. Asupra acestui jaf, mai am[nun@it[ este relatarea din Ir 52, 13-20. 
De la Ieremia (40, 7) \tim c[ ace\tia se retr[seser[ „la c_mp”. 
Textul Septuagintei ni-l prezint[ pe Godolia ca mai apropiat de pozi@ia lui Ieremia, aceea de a se g[si un  cu ocupantul; expresia „trecerea Caldeilor”, proprie Septuagintei, implic[ o nuan@[ fin[ de optimism, menit[ s[ ]ndulceasc[ ]ndemnul la compromis. Iosif Flaviu ]l ]nf[@i\eaz[ ca pe un om bun \i generos, iar de la Ieremia (40, 13-16) \tim c[, de bun[-credin@[, a refuzat s[-l cread[ pe Iohanan c[ Ismael ar fi un tr[d[tor, ceea ce l-a costat via@a.
Evil-Merodac, fiul \i succesorul lui Nabucodonosor, a domnit ]ntre 562 \i 560. 
„A ridica fruntea” (literal: „capul”) cuiva: a gra@ia pe cineva \i a-i reda o parte din drepturi. 
Patru din t[bli@ele cu inscrip@ii cuneiforme descoperite sub parterul sudic al palatului lui Nabucodonosor se refer[ la ra@iile alimentare pe care casa regal[ le oferea, cu regularitate, lui Ioiachim \i colegilor s[i de deten@ie.